
Prevazuta in cap. IV, t. VII, art. 133, C. pen., partea generala, reabilitarea este cauza care inlatura consecintele condamnarii si care da dreptul persoanei condamnate de a fi repusa in folosinta drepturilor de care a fost lipsita.
Potrivit legii, reabilitarea face sa inceteze decaderile si interdictiile, precum si incapacitatile rezultate din condamnare.
Reabilitarea este de doua feluri: de drept si judecatoreasca. Reabilitarea de drept opereaza prin lege in cazul condamnarii la amenda sau la pedeapsa inchisorii care nu depaseste un an, daca in decurs de 3 ani condamnatul nu a savarsit nici o infractiune. Reabilitarea judecatoreasca se acorda la cererea celui condamnat, de catre instanta de judecata, in urma verificarii indeplinirii conditiilor prevazute de lege.
Spre deosebire de reabilitarea de drept care intervine din oficiu, la indeplinirea conditiilor legale, reabilitarea judecatoreasca presupune nu numai indeplinirea conditiilor, ci si constatarea acestora de catre instanta judecatoreasca si pronuntarea, pe baza lor, a reabilitarii printr-o hotarare judecatoreasca.
Cererea de reabilitare judecatoreasca trebuie sa cuprinda date cu privire la petitionar, obiectul, motivele in fapt si in drept, mijloacele de proba in sustinerea ei, data depunerii si semnatura.
In caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o noua cerere decat dupa un termen de 3 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 10 ani, dupa 2 ani, in cazul condamnarii la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani si dupa 1 an, in alte cazuri. Termenele se socotesc de la data respingerii cererii.
Condamnatului reabilitat i se anuleaza antecedentele penale, nu mai are astfel antecedente si, ca urmare, daca savarseste o noua infractiune, este considerat infractor primar, nu va fi recidicvist, i se pot aplica dispozitiile privind suspendarea executarii pedepsei pentru o noua infractiune etc.